cerurile spun cantul intonat de emisfere
cu graiul lor neobosit din inalt rasuna
sfanta muzica se-aude din plaiurile ingeresti
chiar din tara unde zorii lumineaza-n veci
unde strange Domnul lacrimi in burduful sau ceresc.

cerurile-s adapost celor sarmani din lume
cei plecati si cei ce vin intr-un suflet se alin
e stanca nesfaramata ,credinta nebiruita
zidul anilor truditi adunati in lungul chin.


cerurile spun slava ce rasare in armonie
pe scara de cer visata urca soarele innoit
spun iubirea ce n-apune in piepturi imbatranite
pana dincolo de moarte ca pe ultim sol vestit.